O existentã care nu ascunde o mare nebunie nu are nici o valoare...

Holograf - Primavara incepe cu tine (Bine, atunci vara... Fie, toamna, daca spui tu)

           'Primavara incepe cu tine' - asa si-au intitulat cei de la Holograf concertul sustinut marti seara la Polivalenta. Spectacolul, dedicat publicului feminin (cum altfel), s-a axat pe piese energice, antrenante, celebrele balade ale trupei (cu una sau doua exceptii) fiind doar 'trecute in revista' intr-un potpuriu interpretat unplugged. Concertul a fost gandit si ca un remember al devenirii trupei, Dan Bitman invocand clipe memorabile din istoria formatiei, intr-un dialog purtat cu publicul entuziast inainte de fiecare cantec. A vorbit despre Costinestiul anilor '80, despre rock-ul atat de iubit in acele vremuri in care cuvantul "comercial" nu fusese inca inventat, despre incercarile care i-au marcat si i-au unit ca prieteni si ca trupa. In acest timp pe ecranele imense montate in spatele si in partile laterale ale scenei apareau fotografii "de colectie", cu membrii formatiei zambind increzatori, purtand plete si imbracati cu haine care acum par cel putin ciudate. Eu nu am si nici nu as putea avea amintiri clare din acele vremuri aflate la mai bine de 20 de ani departare, dar cred ca ceea ce am simtit a fost nostalgie, desi, cum spuneam, acei ani nu ocupa niciun loc in memoria mea.

Explicand ce i-a motivat de-a lungul carierei, Bitman a declarat cu umor "am vrut mereu doar 3 lucruri: sa cantam bine, sa aratam bine si sa ......". A continuat, in strigatele si aplauzele publicului (ale publicului feminin, evident) "si sa... sa facem atmosfera bine".

Efervescenta este o caracteristica invariabila a concertelor formatiei, iar cantecele celor de la Holograf ne reamintesc de adevarul din cliseul atat de tocit conform caruia 'viata e frumoasa'. Versurile vorbesc despre mari iubiri, despre momente pasionale si clipe de amaraciune, despre impliniri si ratari, despre cautari febrile, despre acea dragoste unica care ne insoteste prin viata si dupa ce povestea s-a sfarsit, despre resemnare, dar si despre noi inceputuri...

Despre oamenii care lasa in urma lor un dor nesfarsit - '...ma-ntreaba zilele, daca mai vii / Si noptile, daca mai stii...'

Despre clipa in care suntem mai intelepti, dar si mult mai tristi -     '...n-am stiut  / ca dragostea o pretuim numai atunci cand a trecut...'

Despre cum se descurca barbatii cu nostalgia - '... nu incerca sa te mai minti la nesfarsit / sa nu spui ca n-ai iubit', si despre emotiile lor - '...si baietii plang cateodata, / nu-i asa?'... (Nu!)

Despre parteneri carora le mai cerem o sansa - '... si as vrea sa pot sa-ti spun bine-ai venit..'

Despre revelatii si pierderi - '.... se-ntampla doar o singura data / si cauti toata viata apoi', despre regrete devastatoare care insa nu pot ucide speranta ' ne umplem apoi de durere/ ne-nchidem in suflet de dor / dar tot mai visam in tacere'...

Despre curaj - '... sunt singur pe drum'  si despre credinta in miracole 'vreau o minune...'

Despre dezolarea apasatoare a singuratatii  '...fara ea / de ce sa mai traiesc', si despre blestemul / binecuvantarea cautarii eterne 'cate zile vor mai fi / cate zile voi trai / stiu ca nu am sa mai iubesc / pana nu am s-o gasesc'...

.......................................................................

Am descris concertul intr-un text plin de sentimentalism dulgeag, dar nu pot schimba niciun cuvant, semn ca aceasta a fost felul in care am eu perceput spectacolul. Nu am nimic de spus in apararea mea, poate am o predispozitie in acest sens...

Comentariu fara titlu

07:04, 13/5/2009 .. Postat de oana

Subscriu...