O existentã care nu ascunde o mare nebunie nu are nici o valoare...

Limelight - lumina rampei si obscuritatea regretelor

Limelight Piano Bar (Calea Victoriei 100) e un pub cu totul si cu totul special...

Decorul reproduce o epoca ce aici isi retraieste gloria: mobila de lemn masiv cu finisaje de bronz si marmura, covoarele, tablourile, lumanarile, canapelele confortabile, culorile inchise si elegante, toate amintesc de conacele boieresti din cartile unei varste apuse (sigur, instalatia masiva de aer conditionat asezata pe mijlocul unui perete altminteri decorat impecabil spulbera putin din atmosfera de muzeu).

Dar cea mai puternica amintire pe care o lasa Limelight este legata de muzica de acolo: un grup de muzicieni bulgari reproduc folosind vocea calda, chitara si pianul cantece care au schimbat istoria muzicii. Iar pianul la care canta este neobisnuit de mare si iesit din comun: nu pot spune daca este un pian in forma de masa sau o masa in forma de pian, dar pe scaunele din jur stau asezate persoane care fredoneaza si aplauda cu entuziasm.

Candva, probabil in aceasta viata, am petrecut aici o seara de neuitat. Am dansat pe ritmurile anilor '70 si '80, am baut cocktail-uri, iar barbatul frumos care ma insotea m-a curtat de parca de-abia ma cunoscuse, desi mergeam impreuna acasa, mi-a oferit galant lectii de dans si m-a suportat cu stoicism cand am cantat mult prea aproape de urechea lui. Ne-am sarutat, am avut o conversatie agreabila, am ascultat 'Strangers in the night', ne-am alintat, am glumit si am ras. Si sigur ne-am mai indragostit un pic unul de celalalt.

Limelight e incarcat de o atmosfera retro de o eleganta neobisnuita in peisajul bucurestean. Chelnerii poarta joben, iar chelneritele rochii negre mulate. Limelight, tradus in limba romana, inseamna 'lumina rampei', dar  pub-ul are lumina difuza si inspira mai degraba discretie si eleganta subtila.

Limelight e legat de el... imi aminteste mereu ca "in anii astia am mai trait un pic/ am dat iubirea pe totul sau nimic", vorba cantecului...